Παρακληση (paraklese) înseamnă rugăminte, implorare, cerere. Corespunzător, παρακλητος (parakletos), cuvântul înscris în Evangelia după Ioan (Ioan 14.16) are sensul de ≪mediator care prezintă cererile, rugămințile și solicitudinile omului credincios la Tatăl Ceresc – Dumnezeul Suprem≫ (1 Timotei 2.5).
   Iesus Cristos, la „cina cea de taină” le spunea ucenicilor că este necesar ca El să plece, pentru ca ei să primească „alt” Parakletos (Mediator), care să rămână pentru totdeauna: Duhul Adevărului, pe care lumea nu Îl poate primi, pentru că nu Îl vede și nu Îl cunoaște, dar voi ≪Îl cunoașteți, căci RĂMÂNE CU VOI ȘI VA FI ÎN VOI; încă puțin și VOI MĂ VEȚI VEDEA, PENTRU CĂ EU TRĂIESC ȘI VOI VEȚI TRĂI≫ (Ioan 14.16-19).
  Dacă privim cu minimum de fidelitate textul din Evangelie, putem lesne observa că Cel care S-a recomandat: „Adevărul” (Ioan 14.6), le spune ucenicilor că vor primi ≪în locul Său≫ Duhul Adevărului. Pe de altă parte, apostolul Pavel sune: „Domnul (Iesus) este Duhul...” (2 Corinteni 3.17), iar apostolul Ioan spune și el: „Știm că Fiul uman al lui Dumnezeu... Iesus Cristos... ne-a dat pricepere să-L conoaștem pe Cel Adevărat... El este Dumnezeul Adevărat și Viața veșnică” (1 Ioan 5.20).

  Pornind de la AXIOMA „Dumnezeul creștinilor este Unul singur”, putem asimila fără efort intelectual deosebit cele de mai sus: Dumnezeul este Abstract și Absolut, dar tot El este și Concret, prin Logosul Său – Îngerul Yahweh (Elohim Yahweh), pe Care Îl întâlnim deseori în Scriptură: „Eu (Anί) sunt Yahweh ...” sau „Eu, El-Eu (Anί Hu-anί) sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă...” În acest precept, nu-L vedem în Omul Iesus Cristos decât exclusiv pe Îngerul Yahweh – Logosul lui Dumnezeu (Ioan 1.1, 3), iar pe Mediator, pe care teologii l-au tradus Mângâietor, îl vedem pe Același Înger Yahweh, Care va purta veșnic amprenta Omului Iesus (Fiul Omului), care a spus: „cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”

  Biblia – logosul scris al lui Dumnezeu este peremptorie cu privire la Dumnezeul Cel Unic:

- Eu (sunt) Yahweh (ETERNUL) şi în afară de Mine nu este alt Mântuitor (Isaiah 43.11)                                                   

- Tu, Yahweh, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie, Te numeşti Mântuitorul nostru (Isaiah 63.16)

- Eu (sunt) Yahweh (ETERNUL)... nu este alt Dumnezeu afară de Mine şi nu este alt Mântuitor afară de Mine (Oseah 13.4)

- Şi, noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitorul lumii (1 Ioan 4.14)

- Ştim că Acesta este Cristosul, Mântuitorul lumii... (Ioan 4.42)

- Cristos, Mântuitorul nostru... (Tit 1.4)

- Iesus Cristos, Mântuitorul nostru, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evangelie (2 Timotei 1.10)

- Creatorul n-a trimis pe Fiul să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El (Ioan 3.18)

- Dumnezeul Cel Viu, Care e Mântuitorul tuturor... (1 Timotei 4.10)

- Dar când s-a arătat bunătatea Creatorului, Mântuitorul nostru... (Tit 3.4)

- Creatorul Etern, Mântuitorul nostru... (1 Timotei 1.1; 2.3)

- Mântuirea este a Dumnezeului nostru şi a Mielului Său (Apocalipsa 7.10).

  Așa că toată doctrina carismo-penticostală, care face din Duhul Sfânt „o altă evanghelie”, nu este altceva decât o stare de demență religioasă. La fel și toate cultele care L-au înlocuit pe Dumnezeul Unic cu diverse invenții precum „sfânta treime” (un grup de trei persoane „divine”), sunt tot într-un soi de demență religioasă, care persuadează pe toate meridianele Globului pocăința (în locul metagândirii), botezul obligatoriu în apă, purtarea baticului, mântuirea prin martiraj etc!